Am crescut cu muzica anilor '80-'90 si asa am si invatat engleza, oricat de jenant suna afirmatia.
Am ajuns sa stiu versurile de la, poate, sute de cantece. Fara sa depun vreun efort. Pur si simplu.
Daca as avea naturaletea asta in invatare in general as fi doctoranda precum multi din prietenii mei.
Eu n-am insa decat usurinta versurilor de cantece. Paradoxal, fiindca altfel nu stiu nici o poezie.
Ieri, ascultind ca de obicei radioul, mi-au ramas doua versuri lipite in minte. Tare-s faine!
Unul e o ironie adevarata cu care eu una m-as putea recomanda,
cel de-al doilea este o intreaga fantezie in cateva cuvinte zgarcite.
Nu va pun sa ghiciti cele doua cantece, desi ambele-s tare faine si ele, insa va pun sa fantasmati pe conturul versurilor astea si sa ghiciti cat mai multe stari in spatele lor!
No one can be myself like I can ...
Before the morning comes the story's told ...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu